Jurnalul lui dorri', sensibiloasa

Ieri a fost o zi cumplita..e limpede ca a mia oara mi-am vazut greselile , dar le repet iar si iar la infinit..ma agat nedemn de aceleasi lacrimi si tristeti..nici nu stiu cui ma adresez….cui sa spun ca..cateodata, cuvintele nu ma mai vor. Cateodata, ma simt tradata de ele. Si, in mod sigur, si ele de mine. Le-am folosit deja pe toate, de cele mai multe ori fara rost. Le-am pangarit asezandu-le in declaratii aprinse, in chemari ale unor iubiri inventate, in descrieri de fapte pe care nu le-am trait niciodata.. Cuvintele altora s-au dezbarat si ele de mine, mi-au mangaiat sufletul fara sa poarte in ele miez de adevar.Azi tac de dragoste si disperare. Azi nu mai stiu sa vorbesc. Toate silabele sunt arme ale neintelesului. Renunt la vorbe, ca la niste haine purtate prea mult. Si ma intorc, cuminte, la bataia inimii. Inima mea care, din bum-ul ei egal, monoton, inutil, n-a construit niciodata metafore. Ma inchid in singuratatea mea in care inspir, expir, numai si numai fiindca sper ca, intr-o zi, intr-o alta zi mai inalta, voi regasi o alta respiratie, care, impletita cu-a mea, va suspina alaturi de mine in somn cea mai intreaga si mai definitiva poveste de dragoste…si iar visez..nelinisti

......... ..........